Era seara Ajunului. Din cauza saraciei, nimeni nu-si punea problema ca Mosul sa vina pe la casele lor. Din aceasta cauza amaraciunea era mare.
Doar in casa pirandei Sofronica era mare bucurie. Urma sa se nasca un copil. Familia avea deja 6 fetite, dar iubirea dintre Pavel si Sofronica era mare. S-au cunoscut pe cand el canta ca si solist la nunta fiicei Bulibasei. A fost dragoste la prima vedere si in scurt timp si-au unit destinele.
Se apropia miezul noptii si femeii ii venise sorocul. Moasa era pregatita sa aduca un noua suflet pe lume. Exact la miezul noptii, un baietel rotofel se nascuse.
Sofronica il lua in brate si bucuroasa primi gingasa faptura. Il numi Adrian, iar din cauza ca era nascut de Craciun, Pavel il striga Adrian Copilul Minune. Si asa ii ramase numele.
Bucuria familiei s-a raspandit repede prin sat in ziua urmatoare si toata suflarea asezarii veni sa vada minunea.
Cu totii au adus in dar: ceapa, slanina, vegeta, oglinzi retrovizoare de BMW, Cocolino si multe alte nestemate.
Bulibasa venise si el sa dea binecuvantarea familiei si sa vada copilul. Imediat a fost cucerit de dragalasenia pruncului.
Si pentru ca ACM aducea buna dispozitie oamenilor, Bulibasa i-a hotarat destinul: va fi cantaret!
Bucuria lui Pavel era imensa. Avea in cele din urma un copil, care va deveni cantaret ca si el. Era o adevarata bucurie de Craciun.
Anii au trecut si acum ACM crescuse, adevarat ca numai cu 10 cm fata de cat era la nastere, dar avea deja 6 ani.
Era iubit de familie si de toata satra. Si cum sa nu fie asa cand baiatul era cuminte si ajutat pe oricine avea nevoie sa-i faca ceva prin gospodarie.
Doar Pavel avea o durere in suflet. ACM nu putea sa cante. Inca de cand avea varsta de 3 ani incerca sa-i predea tainele muzici, dar copilul nu reusea sa cante nimic, vorbele nu-i ieseau din gura. Asta ii amarea si sufletul copilului, cand vedea dezamagirea de pe chipul parintelui.
Venise toamna si ACM incepea scoala. Era un copil istet si reusise sa atraga admiratia invatatoarei. Avea numai note bune.
Vremea a trecut si luna decembrie isi facu din nou simtita prezenta. La scoala urma sa se desfasoare serbarea de sfarsit de an si copii il asteptau pe Mosul sa participe in cadrul spectacolului.
Fiecare copil a recitat cate o poezie, iar apoi sub forma de cor copiii au inceput sa cante colinde. ACM era in primul rand asezat (asta si din cauza inaltimii) si facea play-back. Tare ar fi vrut sa cante si el, ca sa-si multumeasca tatal, care era asezat in sala si-l privea cu aceiasi durere in suflet.
Curand intrase pe scena Mosul si se aseza pe un scaun, iar langa el un sac mare in care se banuia ca sunt cadouri.
Toti copiii erau emotionati. Pe rand fiecare copil a mers si s-a asezat la Mosul pe picior si i-a recitat o poezie sau i-a cantat un cantec, dupa care era raspaltit cu cadoruri din sac.
Ii veni randul si lui ACM. Mosul il ruga sa ii cante un cantecel, dupa care ii ve rasplati efortul cu o frumoasa masinuta.
Ochii micutului se umezise imediat. Mosul il intreba de ce plange.
Cu un glas stins, ACM ii raspunse ca el nu poate canta si din acest motiv sufletul tatalui sau sufera.
Indata ACM ii ceru Mosului sa-l ajute si sa-i dea harul de a putea canta. Aceasta dorinta era facuta cu inima la Pavel. Vroia sa-si vada tatal zambind.
Serbarea se incheiase si toti plecase spre casele lor.
Pavel a tacut tot drumul. Durerea lui era mare, dar nu putea sa-i reproseze nimic fiului.
A doua zi de dimineata Sofronica a fost trezita de cantecul ce se auzea din odaia alaturata. Se gandea ca e Pavel, care exersa. Dar muzica era mai melodioasa ca de obicei.
Cand deschise usa odaii mare i-a fost bucuria cand il vazu pe ACM cantand.
Se pare ca dorinta i-a fost indeplinita de Mos.
Vestea a ajuns repede in satra si la urechile lui Pavel, care se intoarse repede din Franta de la munca sa vada minunea.
Pentru continuarea povestii, click pe: De ce iubeste Adrian Copilul Minune Craciunul
