Era in iarna lui 96'. Mai erau 2 zile de scoala si deja planuisem impreuna cu colegii de liceu, vreo 10 la numar, sa ne petrecem 4 zile la cabana lui Ionut. Parintii nostri stiau ca vom fi insotiti de mama respectivului. Dar ea era plecata deja la ski in Austria cu sotul ei.
A venit si ziua plecarii, chiar in Ajunul Craciun. Bautura ne ocupa majoritatea spatiului in genti. Eram pusi pe fapte mari. Dupa ce am mers cu trenul sute de km, am ajuns in cele din urma la poalele muntelui. Copii de oras fiind, am ramas impresionati de priveliste. Am inceput sa facem cateva poze.
Cabana se zarea undeva spre jumatatea muntelui. In spatele si fata ei erau brazi mari acoperiti cu zapada, iar soarele se oglindea in zapada pufoasa. O poteca se zarea spre cabana.
Fetele ca deobicei aveau niste genti incarcate de toate porcariile si bine inteles nu le puteau duce.
A picat pe spinarea noastra sa le caram pana la cabana. Era momentul sa le aratam cat suntem de grozavi.
In timp ce caram, mai trageam cu ochiul la bagajul ce-mi rupea fizicul. La cat era de greu, mi se parea ca si ea a urcat pe el. Dar nu puteam ceda. Era in joc imaginea mea macho.
In cele din urma am ajuns la cabana prin nametii de jumatate de metru. Imi plesneau plamanii de cat eram de obosit, dar nu puteam sa las sa se vada
Toti baietii eram lesinati. A dracu cocosei tineri si falosi eram.
Ajunsi la cabana, ne-a intampinat nenea Ilie, care ne pregatise focul intr-un semineu rustic.
In jurul lui o canapea si cateva fotolii. Parca eram intr-o scena de roman siropos. Normal ca fetele erau deja impresionate.
In scurt timp nenea Ilie se retrage si ramanem de capul nostru. Urma sa revina in ziua urmatoare pe la pranz.
Erau 5 camere si urma sa ne alegem cate un coleg. Fireste ca toti baietii ne doream ca fetele sa ne aleaga, dar speranta moare ultima. Si uite asa unul dintre noi a avut norocul, s-a sacrificat pentru noi si a stat cu o colega in camera. Daca ne vedeai fetele dezamagite, credeai ca ne punem pe plans.
Ne-am echipat de sanius si am iesit in zapada, dar nu inainte de a pune vin la fiert. Afara au urmat lupte cu bulgari pe echipe pentru inceput, iar dupa curse cu saniutele.
Intunericul punea stapanire pe intregul peisaj. Frigul incepea sa se faca simtit.
In afara de Ionut, am intrat toti la caldura. Dupa vreo 10 minute a venit cu un brad montat in suport.
Era surpriza lui pentru noi toti. A scos din dulap ornamentele de brad si a inceput impodobitul bradului. Vinul fiert inundase incaperea cu mirosul imbietor de scortisoara. Danut a inceput sa cante colinde. Era singurul dintre baieti care stia sa cante si il ascultai cu placere. Fetele au inceput sa-l acompanieze. Vinul incepea sa-si faca efectul si toti radeam fara incetare.
Si cand ne distram noi mai bine, pe la miezul noptii se auzi galagie de afara. Era o zona izolata si doar lumina lunii te ajuta sa vezi ceva in vale. Poate ca si povestile lui Ionut servite pe tren despre lupii si ursii din zona ne-au amplificat frica si nu ne atragea ideea de a iesi sa vedem ce se intampla. Ne-am inghesuit cu totii la geam si o lumina puternica ne-a facut sa inchidem ochii brusc.
Fiind un loc greu accesibil era putin probabil sa fie faruri de masina. Nu izbuteam sa deslusim mai nimic, pana in momentul in care am sesizat o luminita rosie puternica. Adela striga entuzismata ca e Rudolf. O replica se auzi in incapere: nu-i mai dati sa bea! :))
Imediat s-a auzi in exteriorul casei si sunet de clopotei. Toti au ramas masca. Poate ce strigase Adela nu mai parea chiar ciudat. Ori vinul era de calitate superioara ori traiam poveste de basm.
Si cum nu mai eram la varsta in care sa recunoastem ca inca credem in Mos Craciun, ne-am imbarbatat reciproc si am hotarat ca toti baietii sa iesim afara.
Din pacate proasta inpiratie si efectul vinului m-a gasit pe mine primul la usa. Instant am fost impins in exterior si am auzit cu spaima cum usa cabanei se inchide. Eram inarmat cu o lopata.
Pe cat eram eu de cocosel in viata de zi cu zi, simteam cum cotcodacesc in interirorul meu. Toate filmele horror mi-au trecut ca un flash prin minte. La cat era de frig afara, eu transpiram de parca eram la soare.
Aveam doua solutii:
- rascai la usa ca si cainele ca sa intru in casa, iar apoi voi fi de rasul tuturor
- imi fac curaj si merg sa cercetez.
Vinul imi dadea putere de urs. Am tras aer in piept si am inceput sa-mi fac simtita prezenta prin urlete scose cu o voce groasa. Si cand eram stapan pe situatie aud: ce ai ma, te crezi omul padurii?
Am tras aer in piept si am inceput sa-mi fac simtita prezenta prin urlete scose cu o voce groasa. Si cand eram stapan pe situatie aud: ce ai ma, te crezi omul padurii?
Am inlemnit. In scurt timp lumina puternica dispare si apare silueta unui barbat zdravan. Nici sa clipesc nu am indraznit. Cu doi pasi se apropie de mine si zice: eu sunt Tilica, ciobanul din sat.
La cat eram de incordat, o relaxare imi lovise corpul de era sa pic. Ma linistisem imediat.
Si Tilica continua: nu ai mai vazut lumina? De unde naiba ai venit, ma? Ce te agiti asa?
In cele din urma prind curaj si salut respectos, dupa care ma prezint.
Imi continui cercetarile si aflu ca lumina era de snowmobille, pe care erau montati clopotei. M-a plesnit un ras de nu m-am putut stapani. Povestea cu existenta lui Mos Craciun a fost terfelita de Tilica.
Intr-un tarziu sezisez ca din palton iese un ghemotoc alb de blana. Era un pui de ciobanesc mioritic, care avea in jurul gatului o curelusa cu o luminita rosie. Ca sa vezi ca nici Rudolf nu era. Era atat de dragalas, ca l-am luat in brate. Il invit pe oaspete inauntru la un pahar de vin fiert, ca sa ma revansez pentru faza.
Cei din casa erau agitati in tot acest timp, ca de cateva minute nu ma mai auzisera. Tilica apuca spre usa inaintea mea, dar din neatentie aluneca pe gheata si se izbeste gramada de usa, reusind sa o deschida, trantind-o de perete.
Nu va puteti imagina ce strigate de groaza s-au auzit din cabana. Credeai ca este macel inauntru.
Nu credeam ca baietii pot tipa in halul asta.
)) . Si ce dracu era sa fac? Am inceput sa rad ca nebunu, pana si-au dat seama astia ce se intampla si s-au oprit din urlat. Daca reuseam sa le filmez fetele, cred ca era filmul vietii mele.
In cele din urma catelusul a fost atractia serii si pana dimineata am stat cu toti la foc si am dat gata tot vinul fiert.
Sarbatori fericite!
Am inlemnit. In scurt timp lumina puternica dispare si apare silueta unui barbat zdravan. Nici sa clipesc nu am indraznit. Cu doi pasi se apropie de mine si zice: eu sunt Tilica, ciobanul din sat.
La cat eram de incordat, o relaxare imi lovise corpul de era sa pic. Ma linistisem imediat.
Si Tilica continua: nu ai mai vazut lumina? De unde naiba ai venit, ma? Ce te agiti asa?
In cele din urma prind curaj si salut respectos, dupa care ma prezint.
Imi continui cercetarile si aflu ca lumina era de snowmobille, pe care erau montati clopotei. M-a plesnit un ras de nu m-am putut stapani. Povestea cu existenta lui Mos Craciun a fost terfelita de Tilica.
Intr-un tarziu sezisez ca din palton iese un ghemotoc alb de blana. Era un pui de ciobanesc mioritic, care avea in jurul gatului o curelusa cu o luminita rosie. Ca sa vezi ca nici Rudolf nu era. Era atat de dragalas, ca l-am luat in brate. Il invit pe oaspete inauntru la un pahar de vin fiert, ca sa ma revansez pentru faza.
Cei din casa erau agitati in tot acest timp, ca de cateva minute nu ma mai auzisera. Tilica apuca spre usa inaintea mea, dar din neatentie aluneca pe gheata si se izbeste gramada de usa, reusind sa o deschida, trantind-o de perete.
Nu va puteti imagina ce strigate de groaza s-au auzit din cabana. Credeai ca este macel inauntru.
Nu credeam ca baietii pot tipa in halul asta.
)) . Si ce dracu era sa fac? Am inceput sa rad ca nebunu, pana si-au dat seama astia ce se intampla si s-au oprit din urlat. Daca reuseam sa le filmez fetele, cred ca era filmul vietii mele.In cele din urma catelusul a fost atractia serii si pana dimineata am stat cu toti la foc si am dat gata tot vinul fiert.
Sarbatori fericite!
