In jurul ore 15:00, m-am dus la Codrina sa ridic tortul. Drumul pana la casa Laviniei parea interminabil. Eram stresat la maxim ca nu cumva sa pateasca tortul ceva pana la destinatie.In momentul in care am ajuns la Lavinia am rasuflat usurat. Tortul de 7 kg era in siguranta.
La scurt timp invitatii au ajuns si s-a trecut la partea de mancare. Toata mancarea era de la restaurant Nora. Dupa vreo 20 de minute si aer imi era greu sa trag in piept. Totul era delicios.
Dupa o pauza de vreo ora si jumatate venise timpul tortului. In momentul in care Lavinia a venit cu el, toti stateam cu ochii tintiti pe tort. Era centrul atentiei. Daca era la fel de gustos pe cat de aratos era, urma o noua runda in care stomacul trebuia sa accepte ca seara fericirii inca nu se incheiase.
In cele din urma o felie de tort statea in farfurie si-mi zambea gingas. in momentul urmator buzele mele printr-o delicata atingere a facut ca farfuriuta sa ramana goala.
Gustul combinatie de martipan, crema de branza si fructe de padure mi-au incantat papilele gustative.
Seara s-a incheiat in buna dispozitie, bifandu-se o noua intalnire reusita.
La multi ani Lavinia!
