Dar sa facem o retrospectiva a meciului Poli Timisoara - CFR Cluj, meci in care clujenii au tras de timp pe parcursul intregii reprize secunde. Asta este atitudinea echipei campioane. Nu scriu din postura de fan a lui Poli Timisoara, este crunta realitate a intregului fotbal romanesc. Numai fite la toti jucatorii. Numai teatru pe teren. Stateam si urmaream meciul dintre Poli Timisoara si Medias.
Lectii intregi de actorie servite de jucatorii oaspeti. Dupa ce au marcat golul de 0-1, la orice contact erau pe gazon intinsi urland de durere. Cu o astfel de atitudine nici nu meritam sa fim la vreun turneu final cu nationala. Sa lasam sa mearga pe cei care chiar pun suflet in acest sport.
Dar sa revenim. Va merge la infinit acest tip de fotbal jenant, acest spectacol ce nu mai aduna fanii in tribuna?
CFR Cluj este mandra ca a devenit campionata. Bravo lor! Dar este o campioana a greselilor voite sau uneori nevoite a brigazilor de arbitrii. Dar banul conteaza si asta nu se va schimba prea curand.
Sa zicem ca a triumfat raul mai mic. Daca stai si analizezi echipele din prima liga, poate ti-ai fi dorit ca Urziceni sau Vaslui sa castige campionatul. Asta daca alegeai cu sufletul. In caz contrar nu ai fi acordat titlul nici unei echipe. De ce?
Spectacolul fotbalistic a murit si ne amagim ca vor veni generatiile viitoare si poate vom vedea ceva fotbal. Dar cu exemple ca Mutu pe care slabiciunea pentru ,,praful alb'' la scos in evidenta sau cu un Chivu care daruieste degetul suporterilor italieni, brusc ne trezim ca nu mai avem eroi de urmat. Atunci ne intrebam cum sa avem mentalitate de invingatori, cand tot ce ne inconjoara in fotbal este o amagire?
