Zilele libere au curs una dupa alta. Multa mancare, familia aperoape si multa credinta.
Duminica seara a venit momentul in care maica-mea sta in fata televizorului cu talonul de bingo in mana si cu multe planuri pentru momentul in care va castiga.
Si-a facut un obicei ca atunci cand este citit numele unuia din familie sa-mi dea telefon. Si cum telefonul nu a sunat s-a mai irosit o duminica castigatoere.
Luni in jurul orei 11:00 imi suna telefonul. Era Bubu(un prieten din Lipovei) care intreaba ce face Ecaterina(maica-mea). Ciudata intrebare, dar nu iesita din comun.
Urmatoarea fraza imi zice sa-i transmit felicitari. Deja ma gandeam la trecut.
Iar o fi facut aseara asta drift pe la bloc si la ,,turnat'' maica-mea. S-a mai intamplat si in trecut, deci ma asteptam sa-mi ,,scoata ochii''.
Il intreb ce naiba a mai facut acum, la care imi raspunde ca trebuie sa fac cinste ca a castigat maica-mea la bingo. Vrea pizza. Pai daca a castigat, o pizza nu o fi capat de lume.
Nu prea credeam, ca doar ar fi sunat maica-mea si in miez de noapte daca era sa castige. Si ii zic ca daca dovedesti ca a castigat, dau eu pizza.
Imi trimite pe mess link cu adresa unde apare numele ei, ramanand cand ne vedem sa-l omenesc.
Intradevar, era trecuta la premiul de 2000 lei. Sa fi fugit deja cu castigul de nu m-a sunat inca?
O sun sa vad care e treaba. De la mine a fost prima data cand auzea ca a castigat la bingo. Fericire pe ea. Era prima oara cand a castigat la vreun joc de noroc.
Se pare ca perseverenta(incapatanarea) a dat roade cand speranta era mica de tot.
Si uite asa iepurasul de la bingo a premiat-o chiar de Paste.
Morala: speranta moare ultima!
